AUGUSTINE

Cristinica

2009-09-04T06:21:00.000-07:00

Pe Cristinica am gasit-o pe 7 decembrie 2007, pe un trotuar, lovita de masina. Abia mergea si respira. Avea vreo 5-6 luni pe atunci. Si-a revenit, dupa tratament de cateva saptamani. A crescut in casa noastra ca un membru al familiei. Avea o problema cu respiratia, cand se juca mai mult, respira greu . Nici cu burtica in sus nu putea sa stea, tot din cauza respiratiei.
Anul trecut am adus doi pisoiasi mici, portocalii, unul chiar semana putin cu ea, avea o mica pata bej pe mustati. Si ea la fel. I-a adoptat ea, ii spala, ii dojenea, se juca cu ei.
Pe 24 octombrie 2008, unul din motanei, Vasilica, a plecat spre Raiul Pisicilor.
Azi, 4 septembrie 2009, Cristinica nu a rezistat operatiei de sterilizare. Doctorul a spus ca suferea de o insuficienta renala necunoscuta mie, rinichii ei erau foarte mari.
Acum e inca aici, in camera, langa mine, o las sa mai doarma. Apoi, cand se va lasa seara, va pleca si ea pe lungul drum pe care s-au dus toate pisicile ingeri pe care le-am iubit eu si le-am vrut tot binele din lume, insa nu am stiut cum sa fac asta.

Te voi iubi mereu, Cristinica. Cand va veni vremea, ne vom reintalni.

Vasilica, in octombrie 2008

Cristinica, in decembrie 2008

Pisicile si legile lui Murphy

2009-04-30T14:37:00.000-07:00

Legea cautarii pisicii - Renuntati! Pisica nu va scoate nici un sunet. Beti un pahar cu apa! Pisica va aparea cand va veti impiedica de ea.

Legea dulapului - in cazul in care usa dulapului nu se inchide perfect, nu pierdeti timpul cu aranjarea hainelor. Va face ordine pisica.

Legea optiunii - Daca oferiti pisicii, concomitent, apa si lapte, nu este previzibil pentru ce se va hotari. Poate pentru supa din farfuria dumneavoastra.

Legea spatiului vital - Daca exista in casa o pisica, cand vei dori sa te asezi pe locul tau preferat, el este deja ocupat. in caz de neglijenta, te alegi cu cateva gheare in...hmm!.

Legea probabilitatii - Probabilitatea ca o pisica sa faca ce vrei tu tinde spre zero.

Legea politetii - Cand usa se deschide, pisica va intra intotdeauna inaintea ta.

Prima lege a pisicii cuminti - Daca pisica este cuminte, sigur a facut ceva rau.

Legea mirosului fin - Pentru orice pisica, o mocheta noua miroase intotdeauna.

Reciproca - Pentru stapan, aceeasi mocheta noua miroase a pipi.

Legea I a parului de pisica - Parul de pisica nu este niciodata bine fixat pe aceasta.

Legea a II-a a parului de pisica - Parul de pisica nu se dizolva complet in supa.

Legea a III-a a parului de pisica - Nici un fir de par de pisica nu avanseaza in gatul celui care l-a inghitit.

Consecinta I: in acest caz, apa nu ajuta la nimic.
Consecinta II: Chiar inghitit, firul da senzatia ca a ramas pe loc.

Legea bibeloului instabil: Pe o etajera, un bibelou are echilibrul mult mai redus, in comparatie cu cel al pisicii.

Consecinta I: Covorul nu acopera niciodata bine gresia de sub etajera. Consecinta II: Orice bibelou cazut de pe etajera se sparge, astfel incat nu mai poate fi lipit.

Legea perdelei - Lungimea, calitatea si cantitatea franjurilor de la perdele vor fi direct proportionale cu calitatile de alpinist ale pisicii. Taiati franjurii, scurtati perdelele, sau mai bine renuntati la asemenea obiecte inutile.

Legea persistentei pisicii: Si dupa disparitia pisicii, lucrurile se strica in casa in acelasi ritm

Orasul cu pisici - articol publicat in Ziarul de Iasi

2009-03-08T01:54:00.002-08:00

Orasul cu pisici
Data publicarii: 04/09/2008

* daca fiecare dintre noi, copil, adult sau virstnic, ar avea grija de o floare, de un copac si de un catel sau o pisicuta, viata si orasul nostru ar fi mai frumoase

Deunazi, pe la ora prinzului, treceam prin fata UMF, pentru a ajunge undeva in spatele UMF, unde sint vreo 30 de pisici - sa le duc ceva de mincare. Pe strada care duce la Pneumoftiziologie, destul de circulata in zilele saptaminii, era, chiar in mijlocul strazii, o pisicuta moarta. Probabil calcata de o masina, cu citeva ore in urma. M-am indreptat spre ea, sa o iau de acolo si sa o asez undeva in parcul din apropiere, apoi sa caut un loc unde sa o ingrop. Pe linga mine trece o masina in viteza mare - ma gindeam cu groaza ca o sa mai fie strivita o data. Nu era nici un om pe strada, doar mai departe niste indivizi in piata, pe banci, linga statuia Independentei. Cind sa ma apropii, dintr-o masina cu numar strain, parcata mai la vale pe strada, coboara o fata si imi face semn ca vine sa ma ajute. Am dus impreuna pisicuta in gradina din apropiere. Apoi, eu cu o scindura si ea cu o piatra mai ascutita, gasite prin gradina aceea, am sapat o groapa, linga o tufa, si am ingropat pisicuta acolo.

Mereu vedem pe strazile orasului animalute lovite de masini, in agonie sau moarte. Niciodata, insa, nu am vazut vreun cetatean roman sa faca gestul de a le lua din mijlocul strazii si a le duce pe trotuar, dar sa faca un ultim gest, care se face pentru fiecare trup al unei fiinte lasate de Dumnezeu pe pamint si sa le ingroape! M-a impresionat aceasta fata straina, m-a impresionat ca a venit intr-o fuga sa ma ajute. Atit stiu despre ea: ca o cheama Miriam, e din Tunisia si e studenta la Medicina, in Iasi. Si mai stiu ca are un suflet minunat.

Anul trecut, in vara, o echipa de francezi a cutreierat strazile Iasului pentru a hrani si adapa ciinii si pisicile nimanui din orasul nostru. Mergeau pe strazi cu portbagajul plin cu mincare pentru animalute si castroane mari pentru apa. Noi, romanii, stateam pe terasele barurilor, ne beam berea rece si ne uitam la ei, cum cheama animalele flaminde si insetate si cum le hranesc. Oare pina cind va trebui sa vina strainii sa ne hraneasca animalele de pe strada si tot strainii sa ajute sa fie ingropate trupurile lor, lovite de indivizi cu cetatenie romana? Oare nu am putea noi, iesenii, sa fim mai putin delasatori si mai putin egocentrici si sa incepem, chiar de azi, ca tot e inceputul celui mai bogat anotimp, sa fim mai bogati sufleteste si mai buni cu cei din jurul nostru si cu sufletele nevinovate ale animalutelor strazii? Pentru ca, in esenta vietii, tot ale noastre sint, deopotriva ale Domnului, lasate de El pe Pamint pentru noi. Daca fiecare dintre noi, copil, adult sau virstnic, ar avea grija de o floare, de un copac si de un catel sau o pisicuta, viata si orasul nostru ar fi mai frumoase. Iar tu, cititorule, gindeste-te la toate aceste lucruri si ai intelepciunea de a le face si a le spune copiilor tai, mai departe.

Augustine

Soferi si pisici - articol publicat in Ziarul de Iasi

2009-03-08T01:46:00.000-08:00

Soferi si pisici
Data publicarii: 14/07/2008

Abia acum m-am gindit ca trebuia sa il fi luat de acolo. Stapinii vindusera casa de pe strada Vasile Lupu si noul proprietar darimase tot, in afara de pereti.

Statea in fiecare seara si ma astepta, pina la ora 11. Statea ori pe zidurile fostei case, ori pe un acoperis din apropiere. Ii stiam de mici, erau trei fratiori negri, slabi, le duceam mincare zilnic. Apoi au ramas numai doi. De vreo jumatate de an, nu l-am mai vazut pe celalalt. Celui ramas ii duceam mincare in fiecare seara, era mereu flamind, cred ca minca o singura data pe zi. Il strigam si venea repede, sarea de pe un zid pe altul, pina la gardul inalt sau ma vedea el si venea la mine inainte de a-l chema. Zilele trecute m-am gindit ca trebuie sa aiba si el un nume. Asa i-am zis Danut.

Aseara, cind am ajuns la el, nu era, i-am lasat mincare, cu gindul ca o sa ma intorc in vreo ora sa vad daca a trecut pe acolo. Imi era drag sa il vad pe ziduri sau pe hornul unei case din apropiere, sus pe acoperis. M-am grabit, insa nu a fost indeajuns. La zece pasi in fata mea, a fost lovit de o masina care a trecut cu o viteza de ar fi omorit si un om. S-a zbatut in aer, a tipat, a improscat singe pe toata strada. Apoi s-a linistit, singele ii curgea prin urechea stinga, a dat sa se scarpine cu o labuta in ureche, a aplecat capul si a murit. Stiu dupa privire cind moare un suflet: nu se mai uita in ochii mei, ci undeva la infinit.

Nu m-am gindit niciodata, pina acum, ca ar fi trebuit sa il iau de acolo si sa il duc intr-un loc departe de lumea dezlantuita. Acolo insa era lumea lui, in jurul gradinii erau case cu alte pisici care dorm prin poduri. Acum el doarme intr-o punga albastra, iar miine am sa il ingrop intr-o gradina, linga celalalt pisoi negru, calcat de masina pe strada Smirdan, intr-o duminica, cu ceva timp in urma.

*

Azi, la prinz, venind dinspre Piata Chirila, pe strada Ion Creanga, chiar linga refugiul pentru tramvaie, un sofer a lovit un alt pisic negru. Il vazuse si nu a avut nici un gest de a incetini viteza. Ar fi putut salva un suflet, dar nu a facut-o. Micutul s-a zbatut intre viata si moarte, asa cum face un om, agonizind. Linga mine, pe trotuar, au urmarit scena de groaza doua doamne in doliu. Cea mai tinara a inceput sa plinga si sa strige: „L-a omoriiiit si doar il vazuse, ar fi putut incetini masina!". Degeaba mai plingeti, doamna... Am suna la Politie... daca ar fi fost un copil in locul acelui pisic?!...

*

As putea sa ma spal de singe sau as putea sa ramin cu singele lor pe picioare, pina cind mi-l va spala ploaia. Alta amintire nu am sa o arat cuiva, nici vreo poza si nimeni nu stie ca Danut ma astepta in fiecare seara sus pe zidul casei parasite de pe Vasile Lupu, in afara de tine, cititorule. De miine nu ma mai asteapta nimeni acolo, dar am sa mai trec, la aceeasi ora, si am sa caut pe ziduri, poate am sa il mai zaresc, uneori, asteptindu-ma.

*

Zilele trecute ma gindeam ca singurul lucru pe care ar trebui sa il facem cu adevarat in viata e sa incercam sa traim cit mai mult si sa ii ajutam si pe cei din jurul nostru sa traiasca. Si sa incercam sa avem grija cit mai mare de fiecare fiinta pe care o intilnim in calea noastra, in fiecare clipa. Abia atunci cind fiecare dintre noi va intelege cu adevarat lucrurile acestea, abia atunci lumea o sa fie cu adevarat mai buna.

Augustine

Athlete of the year :)

2009-01-17T14:19:00.000-08:00

Create Fake Magazine Covers with your own picture at MagMyPic.com

Cautam gazde temporare platite

2008-11-16T06:02:00.001-08:00

Cautam gazde temporare pentru cateva pisicute si motanei, in varsta de 6-8 luni, deparazitati si vaccinati. Se plateste 50 RON de fiecare pisica, plus mancare si nisip.

De asemenea, cautam gazde pentru pisici dupa sterilizare, pentru 4-5 zile. Se plateste 5 RON pe zi.

Rugam seriozitate.

Email: augustine.ro@gmail.com

Apel catre iubitorii de animale

2008-11-10T13:18:00.000-08:00

Deocamdata, Asociatia Clopotel nu mai are posibilitatea sa ne ajute cu sterilizarea pisicilor.

Sunt 3 pisici gestante, dintre care 2 bolnave si care necesita de urgenta sa fie sterilizate.
De asemenea, sunt cateva zeci de pisoi care trebuie sa fie vaccinati.

Facem apel la iubitorii de animale, care doresc sa ajute in acest sens.
Va multumim anticipat!

Email: augustine.ro@gmail.com
Tel: 0770 154 791

Despre sterilizarea pisicilor

2008-10-27T13:28:00.000-07:00

Saptamana trecuta am fost la Asociatia Clopotel din Iasi si am discutat cu doamna Mariana si cu dl. Catalin despre sterilizarea pisicilor de la bloc si altele pe care le am eu in grija. Au spus ca acest lucru este posibil si ca au prioritate pisicile deja gestante. Acest lucru este in pas inainte pentru a nu mai intalni situatii disperate - de genul celor care mi-au fost semnalate pe email si pe care cred ca fiecare dintre noi le-a intalnit in mod trist - cu pisoi nou-nascuti legati in pungi la gunoaie, cu pisoi aruncati langa tomberoanele de gunoi sau chiar pe strada sau prin subsoluri si alte situatii groaznice.

Anul trecut am gasit 3 pisoi aruncati intr-o gradina, abia facusera ochi, i-am crescut cu biberonul (noroc cu cei de la Clopotel, pe atunci habar n-aveam ca exista biberoane de pisici). Anul acesta am gasit peste 10 pisoi in gunoaie si cutii aruncati de la mama lor, iar culmea culmilor a fost un pisoi extrem de mic, 2-3 zile, gasit pe strada!! asta vara, pe la 10 noaptea. Cei mai multi au avut sansa sa supravietuiasca. Asta primavara, o pisica de la bloc mi-a bagat in boxa de la subsol 3 pisoi mici, salbatici. Acum sunt bine, dar pana i-am prins, a durat... o luna!! Acum pisica e sterilizata la Freida Vet si e foarte bine mersi!

Ei, bine, incepem sa sterilizam pisicile, cu ajutorul Asociatiei Clopotel. Am incredere in doctorul de la Freida si merg pe mana lui cu animalutele pe care le am in grija.

Precizari

2008-10-23T15:30:00.000-07:00

A fost o perioada in care am fost prinsa atat de mult cu pisici si catei, incat nu am avut nici timpul si nici starea de a scrie aici pe blog. Pierdusem si parola de la contul de email, iar in email am gasit acum o gramada de cereri de ajutor.
Sper candva sa am timp sa povestesc despre fiecare dintre pisoii si cateii salvati si sa pun si poze.

Daca mai intalniti cazuri disperate de pisoi sau catei abandonati, va rog sa lasati comentariu pe blog, pentru ca apoi sa verific emailul.

Catelul negru de pe Independentei

2008-02-06T06:49:00.000-08:00

Acum o saptamana, am gasit intr-o seara un catel negru care statea langa zidul unui magazin de pe Independentei, un bulevard circulat din Iasi.

Atunci in seara aceea i-am dat mancare si apa si l-am lasat pe un covoras luat din fata magazinului, bun si acela in lipsa a altceva. A doua zi dimineata l-am gasit pe un teren din apropiere, langa o casa. Intre timp, pana seara, au mai venit vecini si i-au adus de mancare, o cutie si o patura. Asa am cunoscut-o pe doamna Cristiana care mi-a povestit ca a mai salvat un catel batut de vecini, acum catva timp, si un alt catel gasit lovit, caruia i-a dat paracetamol si algocalmin si in doua saptamani l-a pus pe picioare.
Imediat in seara aceea, cand am gasit catelul, era 10.30, am sunat la Freida Vet, un cabinet veterinar din Iasi, care se lauda ca are ambulanta si personalul lor poate veni oricand si oriunde pentru consultatii si tratament. Ei, bine, nu au venit ca erau plecati din localitate - asa o fi fost! - si in urmatoarele zile nu mi-au mai raspuns la telefoane. Tot in aceeasi seara am sunat la Asociatia de Protectie a Animalelor "Clopotel" unde il stiu pe Catalin care mi-a zis ca va incerca sa vina sa vada catelul. A venit abia sambata seara pe la 8, dupa ce i-am povestit Antoniei si ea a sunat la o cunostinta de-a ei care il stia pe Catalin. DOAR a vazut catelul si a zis ca a doua zi vine sa il duca la veterinar. Nu a venit. Nu a venit nici pana azi si azi e miercuri. E drept ca alte dati Catalin ne-a ajutat si desigur ii multumesc si ii raman datoare.
Buun. Mergem mai departe, chiar daca nu avem bani sa ducem catelul la veterinar, o sa se faca el bine, gratie divinitatii.

Azi catelul e mai bine, a venit dupa mine cativa pasi, a urcat si o treapta, pune piciorul incet jos, insa tot pe trei picioare merge, inca. Sper ca in cateva saptamani sa isi revina din ce in ce mai mult. Multumim celor care l-au ajutat.

Revin cu amanunte.

Trei catei si o mama suferinda

2008-02-04T09:48:00.000-08:00

Sambata, pe 2 februarie, Antonia, Ionuca, Dana si Hia au gasit, intr-o curte aproape parasita, trei catelusi flamanzi si slabi si pe mama lor legata in lant, cu labuta lovita. Antonia e eleva si din banii de alocatie le-a luat mancare si le duce zilnic. Insa banii s-au terminat si catelusii, de maine, vor ramane flamanzi. Trebuie sa ii ajutam, sa le gasim deocamdata, fonduri pentru mancare, ulterior, si cat de repede, stapani, pentru ca se anunta iar frig si zapada in Iasi.

Curtea unde puteti gasi cateii este langa scoala Petru Poni, din Pacurari, Iasi.

Catelusii asteapta ca le e foaamee tareee si sunt multi copii la mama lor, nu mai e loc de supt.

Ne puteti contacta pe emailul

augustine.ro@gmail.com

Va multumim!

Augustine

2008-02-04T06:39:00.000-08:00

Era semi-salbatica. De vreo doi ani ii duceam mancare, zilnic. Statea intr-o magazie, cu alti pisici. Cred ca se nascuse prin iarna grea a lui 2005, a supravietuit zapezii aceleia groaznice, luni de iarna crunta. Era alba cu pete roscate si negre.

Acum doua veri, in august, i-am pus numele de Augustine, se obisnuise cu numele ei, venea cand o strigam. Ii duceam mancare zilnic, dupa ce se lasa intunericul. Intr-o seara de noiembrie, anul trecut, n-a mai venit la mancare. Am ingropat-o langa un copac in care se catara ea sa se joace, cand era pui. Nu am nici o fotografie cu ea, a ramas doar in mintea mea imaginea ei, avea o pata neagra, rotunda, pe ochiul drept, ca un pirat si era foarte desteapta si abila. Nu am putut crede ca nu o sa mai vina niciodata cand o voi fi strigat. Sper sa ne reintalnim in locul acela cu iarba inalta, unde l-am vazut, intr-un vis de demult, pe fratiorul ei, ca sta cuminte si ne priveste printre firele vesnicului verde.

I-am promis ca voi face o asociatie de protectie a animalelor, pe care o voi numi "Augustine".