Augustine

Era semi-salbatica. De vreo doi ani ii duceam mancare, zilnic. Statea intr-o magazie, cu alti pisici. Cred ca se nascuse prin iarna grea a lui 2005, a supravietuit zapezii aceleia groaznice, luni de iarna crunta. Era alba cu pete roscate si negre.

Acum doua veri, in august, i-am pus numele de Augustine, se obisnuise cu numele ei, venea cand o strigam. Ii duceam mancare zilnic, dupa ce se lasa intunericul. Intr-o seara de noiembrie, anul trecut, n-a mai venit la mancare. Am ingropat-o langa un copac in care se catara ea sa se joace, cand era pui. Nu am nici o fotografie cu ea, a ramas doar in mintea mea imaginea ei, avea o pata neagra, rotunda, pe ochiul drept, ca un pirat si era foarte desteapta si abila. Nu am putut crede ca nu o sa mai vina niciodata cand o voi fi strigat. Sper sa ne reintalnim in locul acela cu iarba inalta, unde l-am vazut, intr-un vis de demult, pe fratiorul ei, ca sta cuminte si ne priveste printre firele vesnicului verde.

I-am promis ca voi face o asociatie de protectie a animalelor, pe care o voi numi "Augustine".