Cristinica

Pe Cristinica am gasit-o pe 7 decembrie 2007, pe un trotuar, lovita de masina. Abia mergea si respira. Avea vreo 5-6 luni pe atunci. Si-a revenit, dupa tratament de cateva saptamani. A crescut in casa noastra ca un membru al familiei. Avea o problema cu respiratia, cand se juca mai mult, respira greu . Nici cu burtica in sus nu putea sa stea, tot din cauza respiratiei.
Anul trecut am adus doi pisoiasi mici, portocalii, unul chiar semana putin cu ea, avea o mica pata bej pe mustati. Si ea la fel. I-a adoptat ea, ii spala, ii dojenea, se juca cu ei.
Pe 24 octombrie 2008, unul din motanei, Vasilica, a plecat spre Raiul Pisicilor.
Azi, 4 septembrie 2009, Cristinica nu a rezistat operatiei de sterilizare. Doctorul a spus ca suferea de o insuficienta renala necunoscuta mie, rinichii ei erau foarte mari.
Acum e inca aici, in camera, langa mine, o las sa mai doarma. Apoi, cand se va lasa seara, va pleca si ea pe lungul drum pe care s-au dus toate pisicile ingeri pe care le-am iubit eu si le-am vrut tot binele din lume, insa nu am stiut cum sa fac asta.

Te voi iubi mereu, Cristinica. Cand va veni vremea, ne vom reintalni.

Vasilica, in octombrie 2008










Cristinica, in decembrie 2008