duminică, 8 martie 2009

Soferi si pisici - articol publicat in Ziarul de Iasi


Soferi si pisici
Data publicarii: 14/07/2008

Abia acum m-am gindit ca trebuia sa il fi luat de acolo. Stapinii vindusera casa de pe strada Vasile Lupu si noul proprietar darimase tot, in afara de pereti.

Statea in fiecare seara si ma astepta, pina la ora 11. Statea ori pe zidurile fostei case, ori pe un acoperis din apropiere. Ii stiam de mici, erau trei fratiori negri, slabi, le duceam mincare zilnic. Apoi au ramas numai doi. De vreo jumatate de an, nu l-am mai vazut pe celalalt. Celui ramas ii duceam mincare in fiecare seara, era mereu flamind, cred ca minca o singura data pe zi. Il strigam si venea repede, sarea de pe un zid pe altul, pina la gardul inalt sau ma vedea el si venea la mine inainte de a-l chema. Zilele trecute m-am gindit ca trebuie sa aiba si el un nume. Asa i-am zis Danut.


Aseara, cind am ajuns la el, nu era, i-am lasat mincare, cu gindul ca o sa ma intorc in vreo ora sa vad daca a trecut pe acolo. Imi era drag sa il vad pe ziduri sau pe hornul unei case din apropiere, sus pe acoperis. M-am grabit, insa nu a fost indeajuns. La zece pasi in fata mea, a fost lovit de o masina care a trecut cu o viteza de ar fi omorit si un om. S-a zbatut in aer, a tipat, a improscat singe pe toata strada. Apoi s-a linistit, singele ii curgea prin urechea stinga, a dat sa se scarpine cu o labuta in ureche, a aplecat capul si a murit. Stiu dupa privire cind moare un suflet: nu se mai uita in ochii mei, ci undeva la infinit.

Nu m-am gindit niciodata, pina acum, ca ar fi trebuit sa il iau de acolo si sa il duc intr-un loc departe de lumea dezlantuita. Acolo insa era lumea lui, in jurul gradinii erau case cu alte pisici care dorm prin poduri. Acum el doarme intr-o punga albastra, iar miine am sa il ingrop intr-o gradina, linga celalalt pisoi negru, calcat de masina pe strada Smirdan, intr-o duminica, cu ceva timp in urma.

*

Azi, la prinz, venind dinspre Piata Chirila, pe strada Ion Creanga, chiar linga refugiul pentru tramvaie, un sofer a lovit un alt pisic negru. Il vazuse si nu a avut nici un gest de a incetini viteza. Ar fi putut salva un suflet, dar nu a facut-o. Micutul s-a zbatut intre viata si moarte, asa cum face un om, agonizind. Linga mine, pe trotuar, au urmarit scena de groaza doua doamne in doliu. Cea mai tinara a inceput sa plinga si sa strige: „L-a omoriiiit si doar il vazuse, ar fi putut incetini masina!". Degeaba mai plingeti, doamna... Am suna la Politie... daca ar fi fost un copil in locul acelui pisic?!...

*

As putea sa ma spal de singe sau as putea sa ramin cu singele lor pe picioare, pina cind mi-l va spala ploaia. Alta amintire nu am sa o arat cuiva, nici vreo poza si nimeni nu stie ca Danut ma astepta in fiecare seara sus pe zidul casei parasite de pe Vasile Lupu, in afara de tine, cititorule. De miine nu ma mai asteapta nimeni acolo, dar am sa mai trec, la aceeasi ora, si am sa caut pe ziduri, poate am sa il mai zaresc, uneori, asteptindu-ma.

*

Zilele trecute ma gindeam ca singurul lucru pe care ar trebui sa il facem cu adevarat in viata e sa incercam sa traim cit mai mult si sa ii ajutam si pe cei din jurul nostru sa traiasca. Si sa incercam sa avem grija cit mai mare de fiecare fiinta pe care o intilnim in calea noastra, in fiecare clipa. Abia atunci cind fiecare dintre noi va intelege cu adevarat lucrurile acestea, abia atunci lumea o sa fie cu adevarat mai buna.

Augustine

Niciun comentariu: